Sub sigla dreptăţii românii-s ţinuţi
În vechea sclavie captivi,deţinuţi.
Neavând nici un drept,doar facturi de plătit
În aşa umilinţa nicicând n-au trăit !

S-a dus şi speranţa cu cei care mor…
Să meargă cu ea tot mai mulţi oameni vor,
Hidos e tabloul : poporul zdrobit
Sub lanţul puterii se zbate cumplit.

Românii datori doar să plângă mai pot,
Hapsânele bănci or să cumpere tot.
Pentru bani de nimic vor să-i scoată în stradă
Ai noştri aleşi asta n-au ochi să vadă.

Priviţi-i sub mască pe domnii miniştrii
Sub funcţii se-ascund nişte oameni siniştri,
Conduşi ne-ncetat de intenţii obscure,
Căutând noi metode, prin lege, să fure.

Deputaţi,senatori,interlopi vinovaţi
Se înjură-n direct dar când fură sunt fraţi.
Se înfruptă regeşte din a ţării sudoare
Pe spinările noastre trăiesc în grandoare.

Dar vine ea,vremea, când faptele lor
Judecate vor fi de întregul popor,
Vor vedea ce înseamnă atuncea să furi
Şi să ducă în larg nava ţării...mahmuri!

Cred în Hristos şi în sfânta Lui turmă,
Cred în români şi în mintea din urmă,
Cred cu tărie în popor şi dreptate,
Cred că aşa…nu se mai poate!