Avertizment
Pe-acest pământ unde trăim
Vom trage multe învăţături,
De-n ce se-ntâmplă socotim,
Că-acum noi timpul împlinim
Ce-i scris în sfintele Scripturi.
Vom vedea că multe semne
Prin fenomenele-n mistere,
Lucrând ca ciurul care cerne
Sunt indicii, să ne-ndemne
De-a medita, cu precădere.
Cutremurul grozav de mare
Ce-i ultimul, ce se vesteşte,
'N intensitate şi grandoare
Va pune capăt ştiinţei care,
Crezut-a, că-i totul poveste.
Dar iată, atunci, va fi târziu
Schimbarea de a o mai face
Cum o cerea Cuvântul viu,
Căci judecăţi mari, în pustiu
Pământu-ntreg îl va preface.
Şi pe drept se poate spune
Căci Tatăl Sfânt, e insultat,
De-a lumii mare stricăciune
Ce se coboară spre genune,
De rău-ntins în lung şi-n lat.
Când e privit cu indiferenţă
De lumea-n coruptu-i mers,
Şi va atinge acea frecvenţă
Prin starea-i de somnolenţă
Şi n-o mai fi nici-un demers,
Atunci, poate veni sfârşitul
Acestei lumi, în necredinţă,
Atunci, va suporta supliciul
Şi va cunoaşte ce e biciul...
C-a lepădat sfânta credinţă.
Flavius Laurian Duverna
09 martie 2011
Pace frate, stiu ca se poate sa se faca ceva in al doilea rand din prima strofa sau poate asa ai vrut tu sa fie: de-n.Scuze.
Fără liniuţa de unire, cel de al treielea vers, s-ar fi scris aşa:
,, De în ce se întâmplă socotim "...
Pentru că structura metrică a versului ar fi fost depăşită, atunci am apelat, conform legii gramaticii limbii române la suprimarea vocalei ,, î ", privind cazul de faţă, căpătând forma în discuţie semnalată de domnia voastră : ,, de-n ". Este acelaş lucru pe care l-am explicat şi la comentariul de la poezia ,, Luceafăr de dimineaţă ", pe care cred că l-aţi văzut.
Mulţumesc, şi să aveţi multă binecuvântare de la Dumnezeu pe tărâmul poetic!