A fost candva o vreme,eram bolnav,lepros,
De semeni din cetate eram afara scos;
Dar ai trecut pe-acolo,si inca de departe,
Cand am strigat spre Tine din chinul meu de moarte,

M-ai vindecat,o,Doamne,si Te-ai apropiat,
Cu pace,bucurie m-ai binecuvantat.
Si prima oara-n viata,senina Ta privire
Mi-a aratat ce-nseamna:iubire,doar iubire!

Eram un orb,o,Doamne,si fara ajutor,
Purtam in mine lantul singuratatilor.
Dar Tu te-ai coborat sa-mi faci noroi din tina
Si ochii sa mi-i umezi,sa pot vedea lumina.

Cand te-am vazut atuncea,erai cel mai frumos,
Nu soarele,ci chipu-Ti era mai luminos.
Si ochii mei vedeau in dulceaTa privire
Mai calda ca la mama:iubire,doar iubire.

Cand la un foc odata,stateam afara jos,
Calcand pe legamantul cel sfant si glorios,
Uitand de premiul slavei si harul suferintei,
M-am lepadat de Tine de frica umililtei.

Tu ai trecut pe-acolo,batut si chinuit,
Si Te-ai oprit o clipa,si-n fata m-ai privit.
Isuse!O,Isuse,in trista Ta privire
Am inteles atuncea:iubire,doar iubire!

Cand Te-au batut,Isuse,in curtea lui Pilat,
Cand nu scoteai o vorba;cand chipul Tau curat
Era brazdat de sange si de sudori siroaie,
Cand toti strigau cu ura a vorbelor vapaie,

Si eu eram in gloata.Si eu Te huiduiam.
Robit de patimi oarbe,si eu Te rastigneam!
Dar m-ai privit,Isuse,si blanda Ta privire
Mi-a aratat ranita:iubire,doar iubire!

Iar azi,cand lumea-ntreaga,in vrajbe si-n razboi,
Alearga ratacita,pe drumuri inapoi,
Si truda si-o arunca pe drumuri de gheena,
Cand drama omenirii e-n ultima ei scena,

Atarni pe cruce--mai rastignit decat atunci,
Mai trist Te uiti in lume si-i cauti pe-ai Tai prunci,
Zdrobit,Iti pleci iar capul,si plansa Ta privire
Implora omenirii:iubire,doar iubire.