Tardiva Zi

Când Domnul iar se v-arăta
Pentru-a aduce mântuirea,
Atunci, oricine-o constata
Căci vine-n sfârşit izbăvirea.

Şi când veni-va, în măreţie,
Magnaţi şi Stăpâniri, ce ieri,
Nu vreau defel de El să ştie
În van s-or duce a lor puteri.

Se va vedea atunci mai bine
Cum toată slava lor deşartă,
Ce ei şi-au dat-o prin mărire
Se va sfârşi-n aceeaşi soartă.

Şi cei ce n-au luat în seamă
Mesajul cel scump al Iubirii,
Îşi vor trăi clipele-n teamă
În ziua cea scump-a venirii.

Căci în a lor mare disperare
La munţi şi stânci vor alerga,
Dar n-or găsi, nici-o salvare
Oricât de dornici, s-ar ruga.

Atunci va fi ceas prea târziu
De-a mai afla timpul de har,
Căci pe-al pământului pustiu
Orice-alergări, vor fi-n zadar.

Tardiva zi, mult prea uitată
De-a crede că e Dumnezeu,
N-or mai afla-o, nici-o dată
În semnul cel de curcubeu.

Flavius Laurian Duverna
10 martie 2011