Pământul se trezeşte din lunga-i hibernare,
Adâncul prinde viaţă şi apele vuiesc,
Sunt oameni care strigă şi caută salvare...
Uzine, străzi şi case în hău se prăbuşesc.
Minutele par ore, chiar timpul s-a oprit
Când totu-n jur aleargă şi totul e-n mişcare....
Vin valuri după valuri ce parca n-au sfârşit
Aduc cu ele groază, şi chin şi disperare.
Pământul simte parcă cum vremea-i pe sfârşit
Oftează din adâncuri cutremurând ţărâna...
Se strigă în neştire acei ce s-au iubit
În clipele din urmă să îşi întinda mâna!
De ce atâtea lacrimi ce nu mai contenesc,
Dureri ,şi frig ,şi ape ,şi ura ,şi război ?
Acestea toate iată sunt semne ce vestesc
Că vine judecata şi vremea de apoi.
Îndură-Te Isuse, mai lasă-ne o clipă...
Mai lasă îndurarea să curgă peste noi!
Când vei veni în slavă pe-a dorului aripă
Să fim cu toţii gata, să ne-avântăm spre nori !
Vulcan-MARY
O poezie adevărată,care te pune pe gânduri.
Fi binecuvântată și inspirată de Domnul,amin