DE CREDINŢĂ NU MĂ LAS...

De credinţă nu mă las
Chiar să pierd servici sau casă
Când mă aflu în impas
Domnul vieţii nu mă lasă,

Mi-a promis şi bine ştiu
Că-i cu mine-n orice vreme
El mă scoate din pustiu
Şi îmi spune: „Nu te teme!

Stau, convins, în Legământ
Şi atunci când vin prigoane
Nu mi-e frică de mormânt
Nici de intrigi sau capcane.

De-ar lansa ameninţări
Oameni fără teamă sfântă
Tot m-aş implica-n lucrări
Cu cei ce spre Rai se-avântă.

Sunt legat de Salvator
Prin conecţii cu har unse
Şi de-aş fi într-un cuptor
Sau cu braţele străpunse,

Tot cu El aş vrea să merg,
Pretitindeni, prin credinţă
De îmi spune să alerg
Împlinesc a Lui cerinţă.

Multe-au fost, multe-or veni
Pe cărarea spre Cetate,
Multe valuri vor mai fi
Dar voi sta-n integritate.

Crucea grea de-ar apăsa
Mai puternic ca ’nainte
Pentru Mire voi lucra
Cu un zel şi mai fierbinte.

Cum să părăsesc ce am,
Ce-am cules în luptă dreaptă?
Nu! Ci merg cu sfântul neam
Ştiu că Tatăl mă aşteaptă.

De credinţă nu mă las
Chiar de-ar fi să-mi ia viaţa
Orşicând, la orice pas
Vreau să-I văd Mirelui faţa.

gc/ 12 Martie, 2011