Cine-ar putea vreodat să mă despartă
De dragostea , de îndurarea Ta ,
Cine-ar putea să-mi fie împotrivă
Când am alături ocrotirea Ta.
Cine-ar putea s-aducă îndoiala ,
Când Tu eşti adevărul pe deplin ,
Când Tu alungi din suflet întristarea
Ştergând orice durere şi suspin.
Cine-ar putea să-mi clatine credinţa ,
Când Tu eşti Doamne stânca de granit ,
Cu Tine vreau să capăt biruinţa
Căci mai presus de toate m-ai iubit!
Cine-ar putea în luptă să mă-nfrângă,
Când Tu eşti scutul , arma ,şi tăria,
Nu-i vânt să mă doboare nici val să mă ajungă
Căci Tu mă porţi pe braţe şi-mi dărui veşnicia!
Cine-ar putea să semene cu Tine
Iubire fără seamăn şi Domn Mântuitor ?
Ai fost zdrobit pe cruce să mă salvezi pe mine
M-ai curăţit prin sânge , mi-ai dat un viitor!
Nimic din astă lume , din cer sau pe pământ,
Nu va putea vreodat să mă despartă
De Domnul meu şi de al Său Cuvânt
Căci El e Mire , Salvator şi Tată !
Vulcan-Mary