Ego-ul...



Ego-ul te face să crezi, că ești drept.
Și ca tine nu-i nimeni atât de bun.
Ego-ul se bate cu pumnul în piept
Și-și iese din fire ca un nebun.

Ego-ul te-îmbracă în intoleranță,
Iertarea o ține imobilizată.
Căci plină de sine şi aroganță,
Mândria devine tot mai crizată.

Ego-ul și-arogă drept de instanță,
De-a lui judecată nimeni nu scapă.
Ego-ul doar de sine are clemență,
Gura trufașă în nebunie-și adapă.

Atârnă-ţi ego-ul, azi, la uscat.
Și sfărâmă-l cu totul. Fă-l iute praf.
În uitare, numai-bun de aruncat.
Să-ți rămână mândria paf-paf.

Să nu mai poată mișca niciodată,
Tu n-o lăsa, nicicând, să icnească.
Iubirii deschide-i ușa de-îndată,
Neprihănirea în tine să crească.

Eul să-și piardă glasul definitiv,
Răstignește-l de grabă pe cruce.
Să se reverse dragostea instinctiv,
Doar iubirea spre eternitate conduce.