Iată, fraților se știe,
Am pășit în noul an.
Astăzi este prima lună,
Prima zi eu știu, ca știi.

Prima zi e foarte dragă,
Pentru fiecare om.
De e mare sau e tânăr,
Ăsta-i omul muritor.

El se bucură întruna,
De viața sa frumoasă
Dar... ia stai că se deșteaptă,
Și privește în pridvor.

Înăuntrul casei sale,
Sus, în colț,
Într-un ungher,
Într-o ramă prăfuită,

Ce n-a fost de mult privită...
Era chipul său când a fost tânăr.
Eu eram la casa mamei,
Eu eram atunci fecior.

Veselă-i era privirea,
Toată fața îi lucea,
Plinătatea din Scriptură
Se cunoștea că-l însoțea.

Dar astăzi se uită dânsul
În oglindă zăpăcit,
Gâfâia de parcă
Lupul a zărit.

Vai... viața mea trecuse,
Cum de eu nu m-am gândit!
Mă așteaptă solul morții,
Vai de mine, nu-i târziu?

Când eram la casa mamei,
Eram sub ocrotirea ei.
Mergeam des la adunare,
Și eram pe placul ei.

Făceam tot ce este bine,
În Scriptură eu citeam.
Mă rugam prin Duhul Vieții,
Și pe toate le-mplineam.

Nu aveam grijă de lume,
Și de-al ei murdar trecut.
Și nici capul plin cu rele,
Precum alții, l-au avut.

Dar de-o bună vreme-ncoace,
Capul mare, mi-a crescut.
Cu atâta cunoștință
Despre tot ce e firesc,

Căci dacă m-aș pune
Despre toate să vorbesc,
M-ați considera un geniu,
Cine știe, ce-aș fi eu... ?

Dar asta, nu-i realizare,
Ba o pierdere de timp.
Căci în viață o, Doamne,
Niciodată n-am muncit.

M-am lăsat de adunare,
N-am mai vrut s-aud de ea.
Mi-era greu s-ascult o slujbă,
Sau să mă implic în ea.

Mai degrabă la bazar!
E mai multă lume acolo,
Nu-i o atmosferă rea
Cum o știu mai toți bătrânii!

Asta e parerea mea,
Și n-ascult de cineva.
Ce se leagă-ntotdeauna,
Ce-are cu viața mea?

Eu nu vreau s-ascult de nimeni,
Nimănui nu i-am permis,
Ca să-mi spună, odată-n față,
Căci pe loc, l-aș fi plesnit.

Dar în ziua asta, Doamne,
Tu m-ai cercetat adânc.
Tu-ai luat a mea mândrie,
Și m-ai făcut un om plăpând.

Mi-ai deschis Tu ochii minții,
Inima Tu mi-ai schimbat.
Și să înțeleg, eu iarași
Căci Tu pe mine m-ai iertat.

Nu că eu eram un geniu,
Mai înțelept Doamne ca toți.
Ci a Ta milă, Isuse,
Pentru omul păcătos.

Doamne, azi, de prima zi,
Hotărâre am luat,
Ca să merg la adunare,
Nu cu marfă de vânzare.

Vreau să fiu un om smerit,
Nu un mândru pocăit.
Vreau să fac tot ce voiești,
Și de rău să mă feresc.

Vreau să dau la cel sărac,
Nu să fiu doar eu bogat.
Vreau să merg, eu în lucrare,
Nu să stau în nepăsare.

Și voi toți mă auziți,
De voiți, vă pocăiți,
De nu vreți, veți fi legați,
Și în flăcări aruncați.

Astăzi când începe anul,
Hai să profităm de harul.
Lui Isus venit de sus,
Care viață ne-a adus.

Căci în curând noi vom cânta,
Când vom sta la masa Sa.
Și cu toți vom intona:
GLORIE, ALELUIA.