Nu zi că totul e învins
Schimbîndu-ţi faţa-ntr-o sluţire
Nu spune totul e distrus
Şi numai este nici o şansă, doar mîhnire

Ea vine nepoftită ca o ciumă
Te-ncalecă şi vrea nebuna
Să se răzbune,mîncîndu-ţi inima şi rana grea
Depresia din zi în zi e tot mai rea
Gîndeşti că numai este nici-o şansă, nici o uşă
E tot închis şi părăsit de toţi
Retras în peştera adîncă
Din inimă stai ca un hoţ

Ea stă la pîndă să nu scape
Nici-o săgeat-acelui rău
Iar el atacă zi şi noapte
Ear ea culege tot mereu

Cu scop de mare răzbunare
Fiind-că eşti creat de El
Ce ţine-N mînă universul
Şi te-a făcut copilul Său

Stopează-ţi pasul, ia aminte
La ceL ce crucea suferit
Isus e Cel ce-ţi dă npdejdea
Isus e Cel ce a învins

Prigoana nopţii, duhul morţii
Ce s-au unit să-i facă rău
Dar El răbdînd a mers-nainte
Luptînd cu rîvnă ca un leu

Trecînd prin marea întristării
Şi neavînd drum înapoi
A mers Isus doar înainte
Jertvindu-şi viaţa pentru noi

Acum cînd răul şi negreaţa
Ca o săgeată te-au străpuns
Opreşte-te, ridică-ţi ochii, ai tu şansa
Să fii restabilit şi îndeajuns

Să capeţi fericirea, dragostea şi pacea
Şi să distrugi tu şarpele cel vechi
Ce sa încolăcit în jurul vieţii tale
Vrînd să te-atragă ca să fii cu el în veci


Acesta este scopul lui copile
Nu-l mai hrăni cu lacrimi şi suspini
Ci dăruieşte-i inima lui Isus
Ce stă acum alături, şi zîmbind

Şi-ţi spune: “ Puiule ,apleacă-ţi inima spre Mine
Nu ca un rob netrebnic şi păgîn
Ci tu eşti vasul Meu ce mîine
Vei dărui Cuvîntul Meu din plin ”.

Acelora ce pe cărarea vieţii
S-au abătut din drum,sînt greu munciţi şi plîng
Ei stau fără nadejde şi oftează
Sa stîns lăuntrul lor , ca un fitil

Tu du-le focul Meu, lumina ,sarea
Te-am ridicat , ţi-am dat un viitor
Ca tu copilul Meu, cu umilinţă
Să duci tu pacea mea, la al Meu scump popor

Nu spune că eşti slab,şi nu ştii multe
Căci Duhul Meu î-ţi e îndrumător
Î-ţi dau a Mea putere, binecuvîntare,daruri
Ca tu o scumpul Meu să fii viteaz şi curajos.

Şi-n valurile vieţii cu-ndrăzneală
Corabia credinţei ce în vînt
Se clatină riscînd să se răstoarne
Condu-o înainte, fiind sfînt

Credinţa stă pe ancora nădejdii
Iar pînzele sînt dragostea din plin
Ce Domnul din belşug revarsă peste-aceia
Ce de păcate se feresc,fiind
Curaţi, neprihăniţi, ascultători, tari şi statornici
Ducîndu-şi crucea cu suspin
În Mîna Lui î-i poartă pretutinde-ni
Au totuşi parte de durere şi de chin

Dar nu mai este mult: “ Copiii mei, degrabă
Mă Voi întoarce Eu la voi şi-atunci
Voi face diferenţă dintre grîu şi pleavă
Va fi deosebire între rău şi bun”

Nu te retrage-n peştera adîncă
O, suflet gol şi chinuit
Ce-n lanţuri stai cuprins într-una
Şi zi de zi devii tot mai cumplit

Urechea nu mai desluşeşte aşa bine
Şi ochiul vede ca-n păiengeniş
Nu te ascunde, eşi la suprafaţă
Nu te ascunde, nu mai sta-n tufiş

Nu spune totul e învins
Schimbîndu-ţi faţa ntr-o sluţire
Nu zi că totul e distrus
Şi nu mai este şansă, doar mîhnire

Stopează-ţi pasul,ia aminte
La Cel ce crucea suferit
Isus e Cel ce-ţi dă nădejdea
Isus e Cel ce-a biruit.