Sămânţa Salvatoare

Când porunca sfântă, dată,
Pentru-Adam şi Eva, în Rai,
De ei n-a fost respectată
Ea le-a produs, amar şi vai.

Însă-n ziua tristă a căderii
Domnu-a rostit în Paradis,
Vestea cea bună a înfierii
Prin, , Sămânţa” ce le-a zis.

Şi când la ceasul împlinirii
În ceruri sus timpu-a sosit,
Hristos, Sămânţa izbăvirii
El S-a-ntrupat şi-adeverit.

Sămânţa aceasta e Iubirea
Care-a crescut ca un Lăstar,
Prinzând cu funii omenirea
Prin Jertfa cea de la Calvar.

Şi-n grandioasa Sa-mplinire
Ne-a amintit cu precădere,
Că numai viaţa prin jertfire
Va fi din moarte, şi-nviere!

Prin anii ce s-au numărat
În secole lungi şi-n milenii,
Făclia-I scumpă, a luminat
Atâtea veacuri de vecernii.

Ea a împlinit făgăduinţa
Prin forţa răului zdrobită,
Şi-a anulat în veci sentinţa
A morţii veşnice rostită.

Atât de scumpă şi întinsă,
Atât de sfântă şi măreaţă,
Ea n-a putut să fie învinsă,
Iubirea iar, ne-a dat viaţă!

Adusu-nea-n veci biruinţa
De mii de ani în aşteptare,
Luând asupra Sa sentinţa
Propusă-n Jertfa salvatoare.

Flavius Laurian Duverna
28 martie 2011