Ce faci atunci când singură te afli?
Când cei de-aproape toţi te-au părăsit?
Te adânceşti cumva în deznădejde?
Sau nu-ncetezi să spui:"Isus să fi slăvit!."

Ce faci atunci când auzi de războaie?
Când norul poluării ceru-a acoperit,
Aştepţi în chinuri viaţa să-ţi sfârşeşti?
Sau nu-ncetezi să spui:"Isus să fi slăvit!".

Ce faci atunci când cel de lângă tine,
Acela care inima ţi-a cucerit
Spatele-ţi întoarce cu răceală?
Mai poţi să spui atunci:"Isus să fi slăvit?".

Ce faci atunci când vine încercarea
Şi trupul tău de boală-i chinuit?
Te-ntrebi de ce se-ntâmplă acestea toate?,
Sau poţi spune din nou:"Isus să fi slăvit?".

Dup-a cui Prezenţă tu tânjeşti mereu?,
Ce-ţi aduce-n suflet alinare:
Dumnezeul veşnic,prin Isus revelat,
Sau cumva o fiinţă muritoare?

Nu,deşi-i durerea uneori prea mare,
Fie de o boală ,sau de alt necaz,
Noi în Dumnezeu ne punem speranţa,
Că El şterge lacrima de pe obraz.

Că aşa promite în Cuvântul Său:
Că,în întristare,de-n El nădăjduieşti
El schimbă tristeţea-n bucurie
Şi pace în inimă degrabă primeşti.
Amin.