Păcatul ne pândeşte la fiecare pas...
Ia forme-armonioase şi glas melodios,
Ne-mbie mişeleşte când suntem în necaz
Cu vorbe iscusite ne trage tot mai jos.
Păcatul e mândria ce iţi cuprinde firea
Când inima ţi-e plină de ''eul" tău semeţ
Şi nu te-opreşti o clipă ca să întinzi o mână
Când întâlneşti pe cale un obosit drumeţ.
Păcatul este pofta ce ochii o stârnesc
Şi-ţi răscoleşte toată fiinţa răvăşită,
Te-ademeneşte tandru cu false frumuseţi
Şi-apoi rămâi mai singur, cu inima zdrobită.
Păcatul este mâna ce s-a întins să ia
Din munca celui care o viaţă a trudit,
Păcatul se-oglindeşte în gestul mincinos
Lăsând inima rece şi sufletul robit.
Păcatul e mânia ce-ţi tulbură privirea
Şi iţi ridică pumnul mai aprig încleştat.
Păcatu-i nepăsarea ce zi de zi sporeşte
Când ţi-ai pierdut menirea şi scopul ţi-ai uitat.
Păcatul e minciuna ce limba o stârneşte
Şi bârfa ce o-ncinge cu false adorări,
Păcatul este ura ce inima-ţi cuprinde
Când ai greşit şi fraţii te ceartă prin mustrări.
Păcatul ne pândeşte la fiecare pas.
Dar noi avem în ceruri un Tată iubitor
Ce ne-ntăreşte paşii când ne simţim prea slabi
Şi ne-a trimis Pecete pe Fiul Salvator!
Vulcan-mary