Peste întreg pămînt azi se declară şi răsună următoarea veste
Sînt oameni ce mărturisesc, se laudă şi spun,
Că pot face minuni, mulţi sînt convinşi c-anume aceasta este
O demonstrare a faptului că sînt adevăraţi creştini

Din cauza aceasta azi pe arena lumii
Au apărut mulţi pastori renumiţi ,deosebiţi şi unşi,
Ei se prezintă ca fiind mijlocitori, deţin putere supranaturală
Dar zi de zi tot mai puţin vorbesc ei de Isus

Tu însă ia aminte omule ce dupa semne si miracole alergi
Ce spune Biblia cu privire la aceasta,
Caci cînd vei fi tu prezentat în faţa lui Isus
Nu va conta ce oamenii au spus,ci faptul,

Ce e descris în Evanghelia lui Ioan, ş-anume,
Isus a spus : “ Eu sînt Păstorul cel bun,
Şi Îmi cunosc oile Mele,
Iar ele Mă cunosc pe Mine
În tot ascultă glasul Meu
Eu le cunosc şi ele vin doar după Mine”

Şi – acuma spune – mi ce folos dacă vei fi tu vindecat
Eliberat de demoni ,curaţit şi chiar moral spălat
De-ţi pui tu –ncrederea doar în aceste lucruri
Vei fi nefericit şi pot să-ţi dau răspuns de ce,

Fiindcă mîntuirea sufletului în primul rînd contează
Decît a trupului o vindecare pe un timp,
Căci ce e 90 de ani ai omului pe lîngă veşnicie,
S-au ce e viaţa ta de pe pămînt pe lînga infinit

Să ştii că înaintea lui Isus vor sta deaceia
Ce î-I vor spune “ Doamne,Doamne aşa de multe am făcut ,
Am vindecat,.am scos afară dracii,am înviat chiar oameni ! “
Însă Isus va spune :”Plecaţi ,căci niciodată nu V-am cunoscut “

Gîndeştete te rog ce-I vei propune
Deoarece atunci va trebui să dai tu un răspuns,
De ce te-ai încrezut mai mult tu în minuni şi semne
Dar nu ai căutat în viaţă Faţa lui Isus

De ce în loc tu să alergi la Domnul
Ai alergat la oameni căutînd răspuns,
Ţi-au stat la dispoziţie şi rugăciunea şi Cuvîntul
Însă te-ai alinat prin semne şi minuni

“O, lume! De ce tu eşti aşa naivă
Întotdeauna te avînţi la ceia ce izbeşte ochii şi alergi,
Nu spre Acel ce î-ţi promite mîntuirea ,veşnicia , raiul, nemurirea,
Ci eşti mînată tu mereu de fire, flămîndă întruna după pămînteşti plăceri”

Oare nu ştii că firea nu va moşteni cu duhul
Că-ci de te-ncrezi în lucruri ce se văd
Nu po-ţi să moşteneşti tu împeună cu aceia
Ce prin credinţă au nădejde şi-n Domnul se încred

În minte ei sădesc mereu Cuvîntul
În inimă sînt sfinţi, curaţi, neprihăniţi
În vorbă fermi şi curajoşi mărturisesc pe Domnul,
Cu faptă nu mai săvîrşesc deloc păcat

Aşa creştini nici nu se laudă şi niciodată nu se-ngîmfă
Nu sună ei cu trîmbiţa în faţa sa
De vindecă s-au scot afară dracii ei din oameni
Î-i spun doar: ”Crede-n Domnul căci El Te-a vindecat”

Căci ei nu caută folosul său nici slavă
Ei de Hristos în ascultare doar trăiesc
Căci nu minunea demonstrează mîntuirea,
Ci cel ce-n toate Domnului Isus este supus.