TOT CU BRAŢELE ÎNTINSE...
Tot cu braţele întinse
Te vedem, O, Mire drag
Suflete de Tine-atinse
N-au, nicicând, speranţe stinse
Nici nu tremură sub steag.
Îţi gustăm îmbrăţişarea
Ce ne-o dai cu-n gest divin
Şi-atunci toată întristarea
Ce ne-a dat-o încercarea
Se transformă în alin.
Prieten eşti ce nu dispare
Când ne copleşesc urgii
Cu-n surâs plin de candoare
Pui balsam pe ce ne doare
Şi ne dai noi energii.
Îţi cunoaştem misiunea:
Ne-nsoţeşti la orice pas
Iar când moartă-i pasiunea,
Consternaţi, vedem minunea
Şi ne spui: „Eu nu vă las!”
Nu ne laşi atraşi de unde
Ce ne-ar duce în neant
Ne putem în Tine-ascunde
De-ar veni necaz de-oriunde.
Harul Tău e penetrant.
Zilnic netezeşti traseul
Stabilit de Creator
Nu ne poate-nvinge eul
Ştim că vom primi trofeul
Şi-om ajunge la IZVOR.
Tot cu braţele întinse
Te vedem, O, Mire drag
Suflete de Tine-atinse
N-au, nicicând, speranţe stinse
Nici nu tremură sub steag.
gc/ 4 Aprilie, 2011