Când voi ajunge-acolo, în patria de sus,
Şi-L voi vedea la faţă pe-al meu iubit Isus,
Şi lacrimi şi durere pe veci vor dispărea
Cu îngerii din ceruri la tronu-I voi cânta.

Ce bogăţii nespuse...ce forme...ce culori,
Mă-ntâmpină în cale cu tainice comori.
Pe străzile de aur voios voi alerga
Uimit de frumuseţea ce ochii-mi vor vedea.

Dar simnt o greutate ce încă mă reţine...
Sunt lacrimile voastre, vărsate pentru mine.
Iubirea dăruită în viaţă ,zi de zi,
S-a transformat în lacrimi ce curg spre veşnicii.

Nu plângeţi! Ridicaţi privirea tot mai sus!
Acolo mă aşteaptă iubitul meu Isus!
Rămâneţi în credinţă... iar peste ani, cândva
La tronul veşniciei cu drag ne-om revedea!

Vulcan-Mary