Tsunami-ul din Japonia
(11 martie 2011)

Ziua Ta cea mare Doamne, ziua scumpei reveniri
Se apropie cu paşi repezi, prin sinistre dezvăluiri!
Prin seisme, inundaţii, prin valuri mari de tsunami
Pământul geme-n convulsii, şi aşa-şi petrece anii,
Demonstrându-ne-n dezastre cumplite nenorociri.

Astfel, tragicul tsunami, născut din seismul mare
Ce-n forţă s-a năpustit, peste ţara dinspre soare,
A pus la grea strâmtorare, poporul, ... cel japonez
Ce-a ştiut să-şi ţină calmul, având în faţă un crez:
Să strângă pe morţii dragi, în lacrimi şi cu răbdare.

11 martie a fost ziua, ce-a zgâlţâit tare pământul!
Multe case s-au dărâmat, valuri şi-au luat avântul
Năvălind în chip tsunami, şi-n gigantica nălţare,
Au dus totul în adâncuri, făcând distrugere mare,
Mii de oameni au pierit, făr-a le se şti mormântul.

După plânsete şi lacrimi, cei ce-au fost recuperaţi
Puşi au fost în gropi comune, să fie înmormântaţi,
Contrar tradiţei budiste, s-a acceptat pe moment
Căci pericol de infecţii, a fost glas de-avertizment,
Glas, ce-a fost luat în seamă de toţi cei îndureraţi.

Cifra celor ce-au pierit, prin cutremur, şi de valuri
Anunţă treizeci de mii, căci de dincolo de maluri,
Şi de ţărmul de ocean vorbesc cei ce-au dispărut
Luaţi chiar pe neaşteptate, de tsunami-ul apărut
Indicând că soarta lor, s-a-ncheiat în joc de zaruri.

Trei sute de miliarde de dolari, atâta s-au estimat
C-a produs valul tsunami, prin seismul declanşat,
Pagube fiind pierderi enorme, în bunuri materiale
Localităţi întregi au pierit, sub valuri catastrofale
Distrugând infrastructura, celui mai puternic stat.

Si-astfel fabrici de prestigiu, au fost grav avariate
De seism, şi de tsunami, prin mari valuri, înfuriate
Ce s-a-ntins peste pământ, nimicind oraşe-n cale,
Ca un groaznic cataclism, a dus cu el totul la vale
Distrugând şi înghiţind, mulţimi de-aşezări şi sate.

Cel mai complicat pericol, ce în urmă a fost lăsat
Este cel din radiaţii, venind, din sistemul defectat,
De răcire a reactoarelor…din centrala Fukushima
Oamenii aşteptând dezastrul, la fel ca la Hiroşima
Cu urmările ce-n timp, tot mereu s-au manifestat.

Peste atâtea lipsuri grave de cutremur provocate
Au sosit gerul şi frigul, vârf punând parcă la toate
’Ngreunând orice sforţare, de-a reveni la normal
După atâtea complicaţii, ce-a produs sinistrul val
De tsunami, prin seismul, pornit pe neaşteptate.

O! În faţa acestor lucruri, care-i starea-n omenire,
Când scene apocaliptice, se văd clar prin împlinire?
Căci Dumnezeul din ceruri, nu mai poate, suporta
Potopul de stricăciune, ce inundă acum… planeta!
- Pentru ziua revenirii, iată, timpul e de pregătire!

Doamne, semnele venirii Tale, ele ne avertizează
C-a sosit timpul vegherii, conştiinţa de-a fi trează,
Căci ziua cea mult vestită, ziua răbdării preasfinte
S-apropie de-ncheiere, toate acestea spun nainte
Cum că haru-i pe sfârşite, si că ea, ... nu-ntârziază!

Flavius Laurian Duverna
05 aprilie 2011