La altar

O Doamne, strang cu drag vesmantul, care mi l-ai dat Stapane,
In momentul inchinarii, cand cu drag eu vin la Tine.
Asa cum se inalta omul, dorind sa vada rasaritul
Vreau sa ma ridic spre Tine, laudandu-Ti Numele slavitul,

Din toata inimioara mea si purtata de iubire,
Sa Te intalnesc as vrea si ce-mi mai trebuie-n traire,
Sa complectezi cum Tu doresti, ducand pe umeri vas ales,
In care sa pui bunatatea si harul care-mi lasi ades.

Stiind ca in singuratate, cu Tine vreau sa fiu si eu,
Pana se stinge firul vietii ce mi l-ai dat din bratul Tau.
Nimic nu spun, plin de tacere, lacrimi mari imi curg pe fata,
Si-n suflet eu te rog acum ca sa imi dai o noua viata.

Ca mi-e draga privegherea, dar nu pot sa o cuprind,
Si de multe ori pe cale in harul Tau spre cer m-aprind.
C-apoi, sufland un vant mai dulce, se invarte-n dreptul meu,
Cand e prezenta Ta Isuse de care mi-este dor mereu.

Sa nu mai pleci spre zari albastre, Te rog Isuse niciodata,
C-asa de bine e cu Tine cand eu Te simt in casa toata.
Ceresti cuvinte ating solul si cad ca ploaia peste mine,
Cu luminite de caldura, ce stiu ca sigur imi fac bine.

Calcand incet, sa nu strivesc, niciuna care-mi este draga,
In clipa cand sunt aratate, sa-mi mangaie fiinta-ntreaga.
Cum sa pastrez acest moment, cand Tu tii timpul si masura,
Si nu ramai indiferent la cat de draga-mi e faptura

Ta, de aceeia ma aplec, soptind cu drag dorinta mea.
Ca sa mai stai, ca eu din partea-mi o sa Iti pun de-asemanea,
Covor de stele pe carare, cu pasul cand L-ai strabatut,
Pana la mine sa asculte suspinul ce l-am asternut.

Si Tu, lasand a Ta privire, deasupra mea, plutind usor,
Imi spui cu atata gingasie, sa Te astept, zambind cu dor.

Amin