Să poţi să taci când totu-n jur vorbeşte,
Să poţi să rabzi când nedreptatea-i mare,
Să poţi s-aştepţi când totul se grăbeşte,
Să poţi să simţi o patimă ce doare,
E mare har!

Să poţi s-asculţi când totul e tăcere,
Să poţi să vezi prin neguri, răsăritul,
Să poţi să dai deplină mângâiere,
Să poţi să-ncepi, când întrevezi sfârşitul,
E mare har!

Să poţi să-ntinzi o mână în nevoi,
Să poţi s-ajuţi un suflet oropsit,
Să poţi să-mparţi bucata ta la doi,
Să poţi să ierţi pe cel ce te-a lovit,
E mare har!

Să poţi să speri când eşti în disperare,
Să poţi zâmbi când lacrima-i sub gene,
Să poţi să cânţi chiar de durerea-i mare,
Să poţi să scrii, spre laudă, catrene,
E mare har!

07/04/11, Barcelona- Lucica Boltasu