E capăt de trăire
Și cel ce duce lipsă
De-a D-nului iubire
Trăește-apocalipsă
Păcatul se-nmulțește
Se-nalță pîn,la cer
Părintele bîrfește
Copilul nu-i sincer
Se zgudue pămîntul
Cum n-a mai fost nicicînd
În ape e mormîntul
Omorul este –n gînd
Sînt zile de pe urmă
Ce –n cartea sfîntă-s scrise
Se-ntoarce după turmă
Păstorul,căci promise
Se nărue puteri
Și împărații strigă:
,,Nu-i D-nul nicăeri,,
Da-n inimă au frică
Popor după popor
Se –nalță în picioare
Să caute un domn
Dar nu pe cel ce-i Mare
Ci unul pămîntesc
De-aici din rătăcire
Chiar dacă ei greșesc
Și merg spre nimicire
Unul ce nu e trist
E vesel e bogat
Să fie antihrist
Să-i ducă în păcat
În valea celor morți
Unde vor moșteni
Nimic căci toți sînt hoți
Și asta au iubit
Dar nu aceasta-i voia
Lui D-zeu cel sfînt
Ca omul în nevoe
Să stea mereu plîngînd
Ci azi cînnd vezi sfîrșitul
De-atîtea ori pe zi
Întreabă-l pe Preasfîntul
Mai poate-a te iubi
Mai poate e răspunsul
Căci Domn este-al dreptății
Nu-i nimeni azi ca Dînsul
Să –ți schimbe cursul vieții
Amin!