Si eu

Acum, cand se invarte ceasul si inima imi bate tare,
In clipele fara de numar ce se aduna in hambare,
Ma plec cuprinsa de durere, stiind ca si eu am facut
Sa se auda cat mai tare ciocanul cu sange umplut.

Si eu eram printre perene glasuri care mai strigau,
Spre Cel tacut ce-n grea povara, rani deschise Il dureau.
Si eu am stat sa vad minunea, sa se coboare pana jos,
Cand se uitau toti fara mila il priveam ca pacatos.

Dar a tacut fara sa spuna: ca nu El este vinovat.
Si eu puteam sa ma retrag, dar far' sa stiu L-am judecat.
Si eu puteam sa ma desprind cand am vazut tacerea Lui,
Ce arata a Sa durere spre-naltul universului.

Am ajutat la rastignire, am spus la toti de soarta Lui.
Ce tare l-a durut sarmanul, cu spini in jurul capului.
Si eu ma vad intre multime, ca ma mandream cu ce faceam,
De ce nu am oprit ciocanul? pe El sa-L tintuiesc urmam.

Nu as fi cunoscut acum in fiecare pas din fata,
Cat de mult El suferise, ca sa imi dea o noua viata.
Nu as fi auzit de har, ca eu eram un vinovat,
Sa pot si eu cere iertare ca pe El L-am condamnat.

In pulbere sa stau sfios si sa ma-nchin cu umilinta,
Ca El ma duse prin iubire sa cer dreptul de pocainta.
Si nu vedeam ca e tarziu sa-ntorc viata de pripas,
Pana in clipa cand ma duse, in urma ranii ce-a ramas.

Prntre tot ce ma-nconjoara sa nu mai stiu nimic frumos,
Decat pe Cel ce-a stat pe cruce si a murit: Domnul Cristos.
Si fug la crucea Lui cu lacrimi si strang vesmantul ce-mi lasase,
Iar inima-n iubire prinsa, de dorul Lui ingenunchiase,

Si intruna-I multumesc, ca ma gasise si pe mine.
Nu e prea tarziu sa fiu acolo sus atunci cand vine.

Amin