Poem de Pasti Partea III


Si a fost dus la Golgota,
Si grea i s-a dat osanda.
Ca sa fie rastignit,
Cum fusese hotarat.

Isus, iată-L răstignit, sus pe cruce pironit,
Ce durere şi ce jale s-au lăsat atunci pe vale.
Nu mai spune un cuvânt, nu mai merge EL vorbind,
Ce durere şi ce jale am simţit atunci pe cale.

Iată-L trist şi-njunghiat, spinii în frunte L-au brăzdat,
Ce durere şi ce jale a simţit Isus se pare.
Nu mai vi cu noi, Stăpâne? şi în ziua cea de mâine?
Ce durere şi ce jale am avut cu toţi, pe cale.

Plâng femeile adunate care-au venit din cetate,
Ce durere şi ce jale s-a lăsat la fiecare.
Plâng şi florile-n grădină, toate parcă azi suspină,
Ce durere şi ce jale El a presărat pe cale.

Cât de mult a suferit, cât a fost batjocorit.
Ce durere şi ce jale a avut fara scapare.
Iată-L cu sange pe mână, în picioare şi inimă,
Zace fără de putere şi lipsit de mângâiere.

Nu a zis nimic şi iată, L-au jertfit chiar ei indata,
Ca un miel la junghiere, a fost dus El în tăcere.
A răbdat pentru păcate, pentru tine, scumpe frate,
A răbdat fără de vină, o, ce mulţi acum suspină.

Si-apoi a strigat --- "Mi-e sete!" si I-au adus un burete.

Plin cu oţet amestecat cu fiere
Sa-i fie si amar langa a Lui durere.
Si l-a atins de buzele Lui,
Ca să fie si mai rau atunci trupului.

Şi apoi, după ce a murit,
Cu o piatra grea mormantu-i l-a acoperit.
Si au pus strajeri aproape, sa steie acol' pazind,
Aşteptînd să treacă noaptea şi să plece mai curând,

Ei doreau sa vina zorii, zorii cei mai minunati,
Ca să scape de-ntuneric şi să fie luminaţi.
Erau cuprinşi de teamă, dar o stăpâneau vorbind,
Discutând despre Mesia ce venise pe pământ.

Amin