Poem de Pasti Partea IV


Dar înaintea învierii,
In acele clipe, - momentele tacerii:
-Marea clocoteşte şi se adânceşte,
Spumegă văzduhul, Isus Şi-a dat Duhul.

Face să răsară iar o primăvară
Din lacrimi şi sânge, care se prelinge.
Pe pământ se lasă, noaptea cea mai deasă,
Ce vrea să-L surprindă şi-n gheare să-L prindă.

Şi în miez de noapte, iată, grai şi şoapte
Spulberă misterul, când dispare cerul.
Clipe fug departe, pânza se desparte
Timpul şi natura nu vor mai fi una,

Un hohot răsună, o, ce veste bună:
"Unde-i Salvatorul şi Mântuitorul?
Unde e Mesia"? deschisă e glia,
Care Îl primeşte mort, cum se doreşte.

Şi mulţimea mută uimită ascultă,
Vântu-ncet doineşte, jalea care creşte,
Nu mai vezi acuma decât plansul numai,
Care se iveşte şi în gât sporeşte.

Iar spre dimineaţă, când o mare ceaţă
Spulberă furtuna ce apare acuma.
Când trecută-i noaptea şi aicea-i moartea,
Ce adanc e somnul pentru cel prezent,
Ce veghease groapa, în mod permanent.

Şi cobor la vale turmele, agale,
Parcă amuţind, ne mai chiuind.

Iar soarele,-n creste, nu se mai iveşte,
Căci este devreme şi parca se teme.
Tulnic şi povară, omul cu greu cară,
Fără izbăvire, plin de amortire.

Ceva se întâmplă, ceva minunat,
Un înger apare, piatra a luat.
Şi Isus, din criptă, El s-a ridicat,
Străjerii, plini de spaimă, s-au împrăştiat.

Si de dimineaţă, vestea s-a aflat,
Că au aţipit când zorii s-au ivit.
Şi nu au văzut ce s-a petrecut.

Isus nu poposeşte cu fiinta-I draga,
Parcă-ncet pluteşte, se ridică-n slavă.
Vine spaima mare şi prinde temei,
Căci El înviase, iată, dintre ei.

Şi cine a ştiut de această înviere?
Cine au venit pasind in tacere?
Dis de dimineaţă apare langa tei,
La mormânt se duc, un grup de femei.

-"Cu tristete acum eu vin aplecat,
De la mormânt iată si sunt întristat...
O, spune, grădinare, te rugam o spune,
Unde e Isus, unde tu L-ai pune?

Spune, grădinare, unde e Mesia,
Unde tu L-ai pune"? întrebă Maria.
Si Isus fusese si a spus -"Maria,"
Atunci a vazut ca era Mesia.

A înviat, a înviat, aliluia a-nviat
Femeile, dar, să plângă nu stau,
Aleargă acasă, vestea o dau.
Că nu-i în mormânt, că El a înviat,
Că îngerul spune: spre cer s-a ‘nălţat.

Dar Toma nu credea şi mereu era
Tare tulburat şi încăpăţânat.

De voi pune mâna eu pe rana Lui,
Voi crede atunci învierea Lui.
Voi crede când ochii, mei Îl vor vedea,
De voi pune mâna, eu pe rana Sa.

O, tu, Toma, ce nu crezi? --- A ÎNVIAT.
Stai s-asculţi şi ai să vezi --- A ÎNVIAT.
Nu mai fi necredincios --- A ÎNVIAT.
A-nviat ISUS CRISTOS --- A ÎNVIAT.

Credeţi şi vă bucuraţi, slavă Domnului să-I daţi
Credeţi toţi - se îndemnau - dar parcă nu toţi credeau.

O cântare de credinţă am în inimă şi eu,
Căci pe Isus viu, acuma L-am văzut şi cred mereu.
Dar văzând pe Domnul printre ucenici,
Indoiala, iată, a căzut aici. Că lui Toma zise:

-"Vino, pune mâna,
Să simţi peste palmă degetul acuma.
Numai dacă vezi, Toma, tu doar crezi"?
Fericit va fi de acel ce crede
Şi dacă nu are şi nimic nu vede.

Bucuroşi, au preamărit, pe Isus ce S-a ivit,
Între ei, ce har divin, era peste toţi deplin.
CREDEŢI - duceţi vestea mare: A ÎNVIAT ISUS,
A înviat cel sfânt, MESIA - după cum ne-a spus.

Se arată plin de milă şi ne spune clar,
Că prin El avem iertare, prin jertfa din Calvar.
Cine crede, cine vine, cine a crezut,
Va ajunge sus, la Domnul, la Tatăl iubit.


Amin