ÎNC-O ZI DE BIRUINŢĂ...
Înc-o zi de biruinţă
Doar prin graţia de Sus
Nu a fost a mea ştiinţă
Ci-a fost darul lui Isus.
Înc-o zi de lupte grele
A trecut, s-a consumat
Am privit, mereu, spre stele,
Spre un Plai înmiresmat...
A venit de-acolo raza
Ce-a adus cu ea tării
Să rămân întruna-n paza
Celui ce-mi dă bucurii,
Am văzut cum El lucrează,
Cum îmi pune-n suflet dor,
Cum mă-ndeamnă, cum veghează
Mersul meu de călător.
Slăbiciuni avut-am multe
Dar cântarea m-a-ntărit
Unii-au vrut să mă insulte:
Cu-n surâs i-am potolit.
Harul m-a-nsoţit oriunde
L-am primit în fiinţa mea
Cu-ale lui sublime unde
A venit alin să-mi dea.
Truda zilei am uitat-o
Iar acum mă odihnesc
Ruga mea am înălţat-o
Spre Părintele ceresc.
Înc-o zi de pribegie
Aici jos în colb şi-n lut
Oare câte-o să mai fie?
Ştie Cel ce mi-este Scut.
Mă încred în El puternic
Fără El m-aş prăbuşi,
Aş fi un pribeag nemernic,
Sufletu-mi s-ar veşteji...
Zi de zi îmi dă Lumină,
Apă, aer şi avânt
Iar când inima-mi suspină
Îmi dă pace Duhul Sfânt.
Înc-o zi de cercetare
În care am strâns comori
Pentru viaţa viitoare
Plină...plină de splendori.
George Cornici