SUFERINŢA CRUCII

Adânca suferinţă răbdată de Hristos
Când împlinea pe cruce cerinţa Trinităţii
Ne-a scos din bezna morţii, din cercul nebulos
Ne-a-nvăluit în nimbul extrem de luminos
Ca să dorim, nespus, luminile Cetăţii.

L-au judecat nervoşi căci le spunea direct
Că nu-n tradiţii stă eterna rezolvare
Tot ce-au făcut cu El n-a fost corect
Găsim detalii scrise despre acest aspect
În Cartea ce lansează o nobilă chemare.

Au vrut ca să dispară dar nu într-un pustiu
Ci-n moartea programată de suflete haine
Să nu se mai numească Rege, Fiu,
Să-L răstignească “azi” nu mai târziu
Şi să-l predea, zdrobit, cohortelor străine.

Înverşunarea lor era atât de cruntă
Că n-au văzut în El un Medic şi-un Amic
Iar Marele Preot zicea:”Aici nu-i nuntă
Ci e procesul celui ce confruntă
O lege de la care n-am vrut să abdic.”

Preludiul suferinţei a fost o înscenare
Urzită de evreii lipsiţi de-un simţ uman
Au vrut să-nlăture făptura care
Lăsat-a glorii să dea descătuşare
Celor ce doresc s-ajungă la Liman.

Şi-a început bătaia cum nu s-a mai văzut
Bucăţi de carne se desprindeau de oase
Şiroaiele de sânge se prelingeau spre lut
Iar un soldat roman striga: “Eu execut
Un condamnat ce-mi dă priviri frumoase.”

Piroane ruginite străpuns-au mâini ce-odată
Atins-au pe bolnavii din satele din jur
Iar fruntea Lui cu spini încoronată
Nu s-a-ncruntat deşi era brăzdată
De lovituri de bici de la ostaşul dur.

Da-n culmea agoniei s-a auzit un glas
“O, Tată iartă-i că nu-mi cunosc menirea
Mai dă-le-o şansă în viaţa ce-a rămas,
Ghidează-i spre Lumină la fiecare pas
Şi-ajută-i să-nţeleagă răstignirea.”

Adânca suferinţă răbdată de Hristos
Când împlinea pe cruce cerinţa Trinităţii
Ne-a scos din bezna morţii, din cercul nebulos
Ne-a-nvăluit în nimbul extrem de luminos
Ca să-nţelegem bine frum’seţea demnităţii.

gc/12 Aprilie, 2011