Îndură-Te Isuse, priveşte către noi,
Am rătăcit cărarea şi suntem Doamne goi,
Ne înrobeşte lutul şi viaţa-i tot mai grea,
Avem nevoie Doamne, de îndurarea Ta!
Nu mai există lacrimi... Izvoarele-au secat!
Ni-e inima pustie, iar pacea ce ne-ai dat
Am rătăcit-o Doamne pe drumul plin de spini,
Prin lumea de ispite, pierduţi printre străini.
Ne este dor de Tine, de ocrotirea Ta,
Tânjim după iubirea ce Tu o mai poţi da!
Ne-apasă gânduri multe: cum e, cum va mai fi,
Şi am uitat Isuse, ce-nseamnă "a iubi"!
Avem copii ce parcă de Tine au uitat.
Se duc purtaţi de lume şi zic că nu-i păcat...
Fă-i înţelepţi, o Doamne, să vadă voia Ta,
Fă-i trâmbiţa prin care trezirea va suna!
Îndură-Te Părinte, şi lasă Duhul Sfânt
Să ne atingă iarăşi prin sfântul Tău Cuvânt,
Mai leagă-ne Isuse prin lanţuri ce nu pier
Iubirea să ne fie pecetea pentru cer!
Vulcan-Mary
Foarte frumoase versuri! Eu aş fi întitulat poezia rugăciune, este o superbă rugăciune în versuri, şi din păcate... atât de adevărată! Felicitări!