Ce este oare fericirea
Şi unde oare-o pot găsi?
Am căutat-o printre oameni,
Dar n-am putut-o dobândi,

Am alergat peste hotare,
Crezând că obştea mi-e greşită,
Găsit-am fericirea, oare?
Aceeaşi sunt, dar mai trudită.

Ce este oare fericirea
Şi unde oare-o pot găsi?
Am căutat-o printre nouri
Şi printre multe reverii,

Am alergat după himere,
Cu sufletul tânjind de dor,
Dar am găsit mereu durere,
Şi aripa-mi s-a frânt, în zbor.

Ce este oare fericirea
Şi unde oare-o pot găsi?
Am căutat-o printre stele
Şi printre multele stihii,

Dar n-am găsit decât minciună,
Trăiri haotice, pierdute,
O lume plină de ranchiună
Şi de precoce senectute…


Ce este oare fericirea
Şi unde oare-o pot găsi?
Am căutat-o printre lacrimi
Şi în sintagma de “a fi!”

Şi de uimire sunt pătrunsă...
Găsesc în inima-mi rănită,
Un gram de fericire-ascunsă,
Într-o odaie părăsită...

Acol´ găsit-am fericirea,
Ce aştepta demult chemarea,
În odăiţa ferecată,
I-am sigilat cândva ardoarea,

Ce este oare fericirea?
E taina existenţei noastre,
E dor privind nemărginirea
Şi pacea reflectată-n astre,

Am alergat, uitând că-n suflet,
Purtam tot cerul, prin credinţă,
Că-atâta timp cât simt şi cuget,
Eu sunt o nobila fiinţă,

Că liniştea şi fericirea,
Este sădită-n fiecare,
Dar am lăsat ca aţipirea
Acestui veac, să ne doboare,

Ce este oare fericirea?
E-o luptă-acerbă, resemnare,
E dor de veşnicie sfântă,
E dragoste şi e iertare,

E mângâiere-n suferinţă,
O mână-ntinsă în nevoi,
Eliberare-n conştiinţă,
Credinţă-n viaţa de apoi,

O viaţă-n care doar iubire
Trona-va peste-orice fiinţă,
Vino şi tu în fericire,
Vei fi primit, de ai credinţă.

16/04/11, Barcelona- Lucica Boltasu