Sus la cruce în Golgota
Am văzut pe Dumnezeu
Plâns şi prins în cuie Domnul,
Suferea în locul meu.
Faţa-I plină de durere,
Ochii-n lacrimi se scăldau
Iar de ură, plini de patimi,
Oamenii aşa strigau:
“Răstigniţi-L, Răstigniţi-L!”
Ucenicii amuţeau…
Mama plânsă,-ndurerată,
Cu milă, la El privea:
“Cum se poate aşa durere?
Asta este partea mea.”
Fierul urii se înfige
Ura-şi face partea sa;
Din inimă mama plânge
Ura îşi râde de ea
Şi-n durere, stins, curat
I N H R I strigă:
“Tată, Tată iartă-i
Că nu ştiu ce fac.”
“Elli, Lama Sabactani!”
Strigă El înmărmurit
Şi din pieptu-I se aude
“Iată, totu-i isprăvit!”
Trei zile de-ndurerare
Pentru cei ce L-au iubit
Se întreabă fiecare:
„Oare Domnul, a murit?”
Soldaţii tari îi stau de pază
Mormântu-I pecetluit
Din poruncă pământească:
„Isus? Sigur! A murit!”
Ziua a treia-i o chemare
Pentru cei ce L-au iubit
Maria şi cu Magdala
La mormânt ele-au pornit.
Dar stupoare! Piatra-I dată!
Şi mormântul este gol!
Vestea Învierii face
În curând, mare ocol.
Învierea-I este partea
Celor care L-au crezut.
El prin Duhu-I-Îşi lasă locul
De pavază şi de scut.