Noaptea Învierii

Am alergat cu sufletul la gură, „În Duhul” să-L văd înviind pe cel răstignit...

Am fugit înainte ca să mă arunc la picioarele Lui, să fiu acolo la locul învierii.

L-am pândit ca nu cumva să îmi scape scânteia Luminii care L-a inviat

. Mi-am uitat respiraţia si am fugit într-acolo, spre mormânt, neuitându-mă în el căci Domnul meu venea înaintea mea în straie de lumină.

El îmi ştia foamea de a-L vedea... îmi ştia teama de a nu-L pierde pe El;


Îl aşteptam şi voiam să-L ating.

De aceea, S-a atins El de mine şi m-a îmbrăcat cu prezența Sa iar sufletul se înneca în Lumină, dansând în Duhul, cântând din toate puterile :
"Christos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte, călcând..."


...Iar noua ,celor ce am fost in intuneric, ne-a daruit sfinta LUI viață;CHRISTOS A INVIAT!