Călătorie spirituală

De ai pornit cu scopul definit
Ca să găseşti cetatea de lumină
Stai doar o clipă, până n-ai pornit,
Gândeşte-te, ce poţi lua în mână!

Călătoria va fi pe pământ
Dar o numesc că e spirituală,
Cu mintea, nu-nţelegi, doar Duhul sfânt
El poate-ndepărta orice-ndoială!

În primul rând de hrană ai nevoie
Căci fără ea vei deveni mai slab,
Şi n-ai să poţi umbla în plină voie
Spiritual ajunge-vei firav!

Cel ce a-ntins o masă în pustie
Ca să hrănească sutele de mii,
Întinde masa şi în pribegie
Chiar şi cei morţi, pot să ajungă vii!

Căci cine trupul Domnului mănâncă
El are viaţa veşnică în el,
Şi aşezat de El apoi pe stâncă
Va aştepta să vină sfântul Miel.

„ Apa”, este şi ea necesitate
Căci cei setoşi nu pot înainta!
Dar Cel ce-a despicat stânca în munte,
Cei însetaţi să meargă şi să bea,

Acela e şi astăzi printre noi
Şi poate să ne dea din apa vie,
Păstorul îngrijeşte de-a Lui oi
Să nu mai rătăcească în pustie,

Acel, ce i-a vorbit Samaritencei
Când s-a-ntâlnit odată la fântână
I-a oferit El apa Lui cea vie
Ea aruncă găleata jos din mână,

S-a dus cu vestea repede-n cetate
Spunând că s-a-ntâlnit cu cineva
Ce i-a citit viaţa ca într-o carte
-Veniţi ca să vedeţi, nu E Mesia?

Şi Domnul astăzi încă mai deschide
Izvoarele pentru acel setos,
Doar El în inimă pătrunde
El poate transforma pe păcătos.

„Îmbrăcămintea”, este importantă
Fără de ea nu vei putea ajunge!
La luptă te îmbraci ca în armată,
Un luptător cei echipat, învinge!

Să nu uiţi platoşa neprihănirii,
S-o ai pe tine când te deplasezi,
Căci ea acoperă puterea firii
Şi-atunci pe cale nu mai şchiopătezi!

S-ai mijlocul încins cu adevărul,
Să-l porţi mereu pe drumul vieţi tale,
Să fii la fel ca şi Ştefan martirul
Căci adevărul, e neînvins pe cale!

Apoi să nu uiţi nici încălţămintea
Cuvântul sfânt cu tine să îl ai,
Când râvna evangheliei e fruntea
Vei fi un grâu curat, nu doar un pai,

În mâna dreaptă ţine sabia
Ca să respingi puterile străine,
Scutul credinţei de îl vei avea
El te va apăra, de-l ai cu tine!

Călătoria, e primejdioasă,
Apar săgeţi spre fiinţa ta plăpândă,
Loveşte ura cei mai curajoasă,
Ea plămădeala-n tine o frământă,

Apoi invidia, mândria, doar aşteaptă,
Să prindă clipa când poate lovi,
Dar sabia de este-n mâna dreaptă
Şi scutu-n stânga, te poate feri!

Şi multe sunt săgeţile ce vin
Ce vor ca să doboare fiinţa ta,
Dar de eşti echipat în chip divin
Duşmanul de ruşine va cădea!

Apoi să nu uiţi coiful mântuirii
Căci el închee toată armătura,
Călătoria ta atunci va fi
Plăcută c-ai primit învăţătura!

Ca să ajungi la locul pregătit
Mai ai nevoie şi de o lumină
Ca să vezi drumul bun şi netezit
De Domnul care va întinde-o mână

Apoi un ghid, o hartă ce-i trasată
În cartea sfântă poţi să o găseşti,
Ea pentru tine a fost pregătită
Să poţi ajunge unde tu doreşti.

David când a luptat cu Goliat
A refuzat zalea-mpăratului
A mers în numele Celui Preaînalt
Care la dat pe uriaş în mâna lui.

Când eşti şi tu într-o călătorie
Ea poate fi ades primeşdioasă!
Chiamă-L pe Cel din veşnicie
El îţi va face viaţa mai frumoasă.

19.04.2011gl