Cand despartit de suparare,
M-am indreptat de Dumnezeu,
Mi se paru ca trupul meu
E mai usor si mai in stare.

Cand am ajuns in fata Lui,
Eram tacut, increzator,
Precum e cerul fara nor,
Placut in ochii orisicui.

Privii apoi in urma mea
Sa vad ce se mai intamplase.
Gandul cel rau nu mai era,
Lumina locul ii luase.

De-atunci eu clac fara manie,
Iar lumea-mi pare ca-i mai dreapta.
Alaturi, Dumnezeu ma-mbie:
"Fii bun la gand, fii bun la fapta."
Amin