Cu gândul la Golgota



Părea o-ntimpinare triumfală,
Într-un Ierusalim îmbrăcat de sărbători
Doar Isus plângea o-ntreagă capitală,
Cercetată de atâtea ori.


Intra smerit, călare pe un măgăruş
Privind înlăcrimat departe,
La culmea cu cel mai greu urcuş,
Şi la povara de păcate!


Ştia că sub hainele-aşternute jos,
Se găseau inimi ce-L vor privi cu silă
Iar după finicul ce mirosea frumos,
Era biciul ce lovi-va fără milă.


Aceeaşi oameni ce căntau osanale,
Vrând să Te facă împărat,
Ţi-au ieşit într-o seară rece-n cale,
Cu gând să fii crucificat!


Chiar şi atunci ai vrut să-i strângi,
Cum îşi strânge cloşca puişorii
Ca apoi, pe cruce să Te frângi...
De mii şi mii de ori!

~Amin~