Templul nou 2
de Octavian Sarb
Un Templu nou a inaltat,
Prin moartea si-nvierea Lui,
Cu pietre vii L-a ridicat,
Ce sunt urmasii Mielului.
Cu toti acei ce au crezut
Ca El e om si Dumnezeu,
Ca, din cer a aparut,
Sa le ia pacatul greu.
Cu toti acei ce L-au urmat,
Purtandu-si crucea cu credinta,
Vestindu-I moartea neancetat,
Dar, si-nvierea-n biruinta!
Cu toti acei ce au murit
Pentru credinta-n dar primita,
In slava Lui, azi, negresit,
Traiesc o viata nesfarsita.
Si sfinti si ingeri canta-n cor:
“- Vrednic, vrednic este Mielul!
Ce a iesit biruitor
In lupta cu Satan, miselul.”
Si dac-avem asa exemple
De cinste, lupta si credinta,
Sa nu cladim, azi, alte temple
Ci, sa-i urmam cu staruinta.
Cu toti acei ce pretuiesc
Doar, jertfa si iubirea Lui,
Dam slava Tatalui ceresc,
Prin ascultarea Duhului.
Oradea 20 Aprilie 2011.
Moartea si invierea Domnului Isus reprezinta punctul de plecare al lucrarii lui Dumnezeu. Climaxul este dat de "CORTUL LUI DUMNEZEU CU OAMENII". In viata credinciosului acest lucru se traduce in felul urmator:
punctul de plecare este iertarea pacatelor iar sosirea este data de desavarsirea chipului lui Hristos in el. Traim vremuri de dezorientare spirituala, in care credinciosii cred ca, daca s-au botezat in apa, si au raspuns:-" Da!", la cateva din intrebarile pastorului, sunt mantuiti, indiferent de viata pe care o traiesc mai departe! Templul, astazi, este plin de canaaniti, care au adus obiceiurile inchinarii lor. Solutia este pocainta pocaitilor, astfel ca, cei ce nu sunt ai Domnului sa nu-si mai gaseasca locul intre noi si sa se separe in templele lor. Slavit sa fie Domnul!