Copile, Copilaş
Cu chipul drăgălaş

De ce-ai venit din slavă?
Să calci pe această pleavă,
Palatul L-ai lăsat
Şi tronul de-Mpărat.
Şi mare bogăţie,
În a Ta-mpărăţie.
De ce ai venit umil?
Cu chipul de copil,
În iesle Te-ai născut
Pentru c-aşa ai vrut?
Pe ingerii cei buni,
Şi ai noştri străbuni.
Şi cerul L-ai lăsat
Copile, cui Le-ai dat?
N-ai căutat mărire,
Nici mare bogăţie.
Ci Te-ai născut umil
O,scumpule Copil!


Eu am venit din slavă,
Să te inalţ din pleavă!
M-am umilit pe Mine,
Să te câştig pe tine.
Să fii copilul Meu,
Şi Fiu de Dumnezeu!
Născut în suferinţă,
Să-ţi dăruiesc credinţă,
Şi să trăieşti prin har
Ca un mărgăritar!
Să-nveţi ce e iubire,
Din a Mea nemărginire!
Să ştii cine este Viaţa,
Şi Nădejdea şi Speranţa!
Eu vreau să te mântuiesc,
Pentru că mult te iubesc
Şi să fii în veşnicie,
Scumpul Meu şi drag copil!

Şi să fii un copilaş
Cu chipul drăgălaş!

-Amin-