Mormântu-i gol şi bezna negurii s-a dus

Căci cel ce a fost mort a înviat

Şi biruinţa noi prin El am căpătat

Şi-o viaţă nouă noi am câştigat.



E ziua cea dintâi a săptămânii

E ziua cea dintâi a învierii

E ziua cea dintâi a biruinţei

E ziua cea dintâi a vieţii.



E ziua când Maria, ucenicii

Veniră să-L caute pe cel

Ce este viu dintre cei morţi

Dar El e viu, a înviat.



Dar ce durere, ce uimire

O Domnule unde L-aţi pus?

Marie, o strigară Domnul

Iar ea îngenunchind: Rabuni!



Spunele celor iubiţi de mine

Căci Eu sunt viu cu-adevărat

Doar trei zile şi trei nopţi

În moarte statam cufundat



Dar eu sunt viu, am înviat

Şi prin moartea şi-nvierea mea

O viaţă nouă eu v-am dat

Ca să trăiţi cu-adevărat!