Te-ntrebi tu oare azi creștine
De viața ta are vre-un rost
Cînd sunt atîția azi în lume
Cu sufletul făr, adăpost

Te-ntrebi de pește ai deajuns
Și pîine din belșug
Ori tot ce ai, azi ții ascuns
Și singur ești la jug

Ai fost tu la vecinul care
E-ngrijorat de moarte
Nici o speranță numai are
Și vrea să plece-n noapte

Se știe-a Mea Lumină-n tine
Și ești înștiințat
Că ceea, ce faci azi e bine
Nu-i faptă de păcat

Tu zici că-ai fost la cel bolnav
Și văduvei ia-i spus
Să aibă crez precum Rahav
Dar nu este deajuns

Căci cel bolnav are nevoe
De Mine nu de tine
Și văduva de-ncredințare
Nu doar de vorbe bune

Pe cel, ce doarme pe subt gard
L-ai ridicat vreo dată
Și să-l săruți blînd pe obraz
Să-i spul de-a Mea răsplată

Nu-ți cer să cheltuești averi
Pentru a Mea lucrare
Căci e deajuns doar să mă chemi
Și slava va fi mare

Căci doar atunci ,cînd sunt chemat
Eu vin în mare grabă
Să-i dau iertare de păcat
Oricui vrea să-i fiu Tată

Sunt întrebări,ce vi le pun
În fiecare clipă
Căci sunt pornit,deja-s pe drum
Și nu vreau să știți frică

Vreau fericiți doar să vă știu
Și cînd mă voi întoarce
Un suflet să aveți doar viu
În inimă doar pace
Amin !