HERUVIM OCROTITOR
Autor: Corneliu Livanu  |  Album: Din patru puncte cardinale  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de CORNELIU_LIVANU in 30/04/2011
HERUVIM OCROTITOR

(După Ezechiel 28)

Un alt voievod ce spune:
„Eu, doar eu sunt Dumnezeu!“,
E tiranul ros de ură
Care se mai cheamă «Eu».

Are inima-ngâmfată,
Uită deseori că-i om,
Că e limitat în toate
Ca tulpina unui pom.

Dar limbajul alegoric
Folosit de Ezechiel
Chiar ne-a pus pe toţi pe gânduri:
Heruvimul? Cine-i el?!

Cel ce-a strâns avere multă
Grămădind chiar aur pur
Pentru faima sa cea mare
În al vechii lumi contur.

S-a găsit şi-nţelepciune
În celebrul voievod
Pentru care bogăţia
E-al ştiinţei sale rod.

Îl cunoaşte orişicine
Nu ca binefăcător,
Ci ca despot cu putere
Din popor în alt popor.

El negociază totul
Pe-ale vieţii largi cărări
Pentru cei care-l urmează
Făr-a pune întrebări.

Vistieria lui să crească
Sufletele vin potop.
Nu e loc pentru credinţă
Cu al bucuriei snop.

Veacuri şi milenii multe
L-au îmbogăţit mereu
Pe acela ce sub soare
Se pretinde Dumnezeu.

Cel Preasfânt de el vorbeşte
Prin profetul Ezechiel
Şi-i arată obârşia
Însă şi obştescu-i ţel.

Se afla într-o grădină,
În Eden, scânteietor,
Cel mai mare peste îngeri,
Heruvim ocrotitor.

La-nceput fără prihană,
Printre pietre scânteind,
El căzuse-ntr-o capcană
Şi-a fost prins păcătuind.

L-a cuprins nelegiuirea,
Îngâmfarea l-a răpus.
S-a stricat prin strălucirea
Care nu-i era de-ajuns.

El voia mai multă slavă
Şi noian de slujitori
La un scaun de domnie
Dincolo de-ai vieţii zori.

Frumuseţea şi puterea
L-au corupt imediat,
Şi din gloria înaltă
Pe pământ fu aruncat.

Lumea-ntreagă e terenul
Unde sadicul stăpân
Se căzneşte să vorbească
Celor ce cu el rămân.

Şi precum îi este firea,
Din neghină, nu din grâu,
Samănă nelegiuirea
Printr-o viaţă fără frâu.

Şi-a umplut întreg pământul
De osândă şi de iad.
Mii şi mii de inimi rele
În ispitele lui cad.

Prin războaie, revoluţii,
Prin oricare cod de legi,
Şi-a supus el continente,
Oşti de preşedinţi şi regi.

Visul său e înşelarea
Omului prea ignorant
Ca de Cer să-l depărteze
Şi să-l tragă în neant.

Prin comerţul său de inimi
Murdărite-n fel şi chip
Chiar pe sfinţi el îi înşală
Când au casa pe nisip.

Nedreptatea şi-ntinarea
Sunt ca mreaja de pescar
Ce-o aruncă diavoleşte
Între oameni fără har.

„Vine ziua, spune Domnul,
Când despoticul Satan
Va fi prins cu mâna goală
Şi luptându-se în van.“

Îl aşteaptă grea pedeapsă:
Focul chinului cumplit
Pregătit de multă vreme
Pentru prinţul răzvrătit.

Şi atunci, la Judecată,
Orice om Îl va vedea
Pe Isus, Judecătorul,
Ce-a murit pe Golgota.
***
Ce vei spune-n clipa ceea
Când şi tu vei fi-ntrebat,
Cum de n-ai primit Cuvântul
Şi pe-al slavei Împărat?

Cum de te-a-nşelat Vrăjmaşul
Să faci voia lui mereu
Şi să nu primeşti credinţa
În Mielul lui Dumnezeu?...

Ah, mai poţi a te întoarce
Cât timp harul nu s-a-nchis,
Să primeşti iertare, pace
Şi intrare-n Paradis!...


AVERTIZAREA CELOR MANDRI
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1467
  • Export PDF: 73
Opțiuni
Eclesiastul 11:9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.