Semnele sfârşitului


Vuieşte pământul cel plin de păcate
Şi munţi se cutremură neîncetat
Molimi apar, pe aici sau departe,
Cum Domnul a spus, aşa s-a întâmplat

Şi marea vuieşte nebună înfuriată
Înghite pământul pe alocuri, urlând
Şi piatra cea mare se rupe o dată
Necazuri, urgii, sunt acum pe pământ

Iar lumea-i confuză și e buimăcită
Pe alocuri pământul înghite şi case
Mulţimea aleargă ca şi înnebunită
Iar marea înghite şi oameni şi vase.

Dar nu e sfârşitul, ci doar nişte semne
Când lumea e întoarsă cu susul în jos
Şi chiar si credinţa pe alocuri se pierde
Şi geme pământul murdar, păcătos

Dar printre atâtea păcate murdare
Sunt oameni ce cred în iubitul Isus,
Ei luptă să ducă Cuvântul mai tare
Stindardul vestirii-l ridică mai sus

Ei cred cu tărie în Cel ce-o să vină
Pe aleși să îi scape de atâta blestem
Ei cred cu tărie si-au inima plină
Ce Domnul a spus, pentru ei e solemn

Ei cred cu tărie în tot ce-i vestit
Şi ştiu că Isus cel din cer va veni
Căci locul pe care El l-a pregătit
Cu drag l-a ales, pentru acei ce-I sunt fii

Se tulbura mintea și inima plânge
Căci omul e slab, din pământ e făcut,
Dar bunul Isus ne-a spălat cu-al Său sânge
Din moartea cea grea noi la viaţă am trecut.

Iubire ne-a dat şi ne-a dat nemurirea,
De spaimă şi temeri, pe noi ne-a salvat
El moartea a şters şi ne-a dat mântuirea
Din focul cel veşnic pe noi ne-a scăpat.

Dar noi suntem oameni, suntem temători,
De tot ce va fi și de ce va urma
Isus va veni sus din ceruri pe nori
Din toate pe rând numai El ne-a salva

De mâini să ne prindem acei care credem
Că Domnul Isus este al nost' Salvator
Să ne susţinem cu toţi care mergem
Spre Domnul Vieţii drept Mântuitor

Curaj sa ne facem şi strâns să ne ţinem
Şi unul pe altul să ne încurajăm,
Cu a noastră credinţă de El sa ne prindem
Pe poarta cea strâmtă, apoi să intrăm.

Amin

Câmpia Turzii, 5 martie 2011