GLASUL ÎNVĂŢĂTORULUI
Cel Sfânt când te-aduse pe lume
o mamă şi-un tată ţi-a dat,
atente priviri să te-ndrume
mereu către cerul curat.
O voce şi-acum îţi vorbeşte
din vremea candidei pruncii.
Şi glasul în linişte creşte
şi-apoi se înalţă-n vecii.
Ascultă-l în clipe de taină
să poţi fi mai bun slujitor,
chiar dacă ocara ţi-e haină
iar crucea aripă de dor.
Ştiau ei cei dragi mult mai bine
ce-ţi spun decât poţi să-nţelegi
pe când te-ascundeai cu ruşine
de falşii amici şi colegi.
Semnale şi glasuri viclene
te cheamă, te-ncearcă, te vor.
Deschide-ţi în rugă antene
şi-ascultă-L pe bunul Păstor.
Ascultă-L în clipe de seară
deşi pari puţin obosit,
şi-n clipa când zorii coboară
iar tu dormi şi nu te-ai trezit.
E ora-ntâlnirii supreme.
te-aşteaptă chiar Domnul Isus.
Oricine de lume se teme
nu-i vrednic de cerul de sus.
Zideşte El piatră cu piatră
în Templul cel sfânt pentru cer.
Aprinde tu focul în vatră
şi fii pentru Domnul străjer.