STROPII DE PLOAIE
Ploaia-i binecuvântare
Pentru tânărul ogor
Dacă razele de soare
Îl trezesc pe lucrător.
Ploaia, razele şi vântul
Se îmbină fericit
Omului să-i dea avântul
La un trai mai liniştit.
Dacă vin doar în proporţii
Potrivite pentru sol
Nu vom sta sub spectrul morţii
Cu hambarul mai mult gol.
Ploaia multă e potopul
Ne-aşteptat, necruţător,
Ce distruge biotopul
Şi-al păcatului ogor.
Sus când soarele-n răscruce
Este un cuptor aprins
Insolaţie produce
Peste orice trup întins.
Vântul cu-ale lui rafale
Care şuieră turbat
Smulge tot ce-i stă în cale
Şi colibă şi palat.
Creatorul în grădină
A sădit atâtea flori.
Dar mai sunt sus pe colină
Spini şi pietre deseori.
Omule, tu poţi alege
Binecuvântări de sus
Dacă-L ai pe Domnul Rege
Şi-L asculţi cu gând supus.
Dacă scop ţi-e răzvrătirea
Ca al mării mândru val
Orişicum ţi-ar fi trăirea
Tu vei plânge în final.