SLAVA EDENULUI

Pământul îşi luase forma
Din mâna Sfântului Demiurg,
Cel ce-a creat întâi lumina …
Şi-a fost o zi …. Şi-a fost amurg ….

A fost o-ntindere de ape.
O primă geană din vecii.
A apărut apoi uscatul
Cu munţi, cu dealuri şi câmpii.

Verdeaţa a umplut pământul
Cu pomi, cu fructe fel de fel.
Eterne galaxii de stele
Slăveau prin cânt divinul Miel.

S-au aşezat luminătorii
Ce vor veghea neîncetat
Pământul nostru zi şi noapte
Ca soli ai Celui Prea Înalt.

Şi marea s-a umplut de viaţă :
Balene, peşti înnotători.
Şi mii şi zeci de mii de păsări
Zburau de la pământ la nori.

Pământu-a dat vieţuitoare,
Pe fiecare cu-al ei soi.
Şi toate-acestea erau bune.
Şi-au fost creiate pentru noi.

Apoi Părintele luminii
Ce-a pus atom langă atom
S-a sfătuit cu Fiul slavei
Şi l-a creiat pe primul om.

După-al Său chip lucrase Domnul
Dând omului un duh curat.
Şi-apoi cu câtă gingăşie
Cree femeia din bărbat.

El le-a dat binecuvântare
La câţi vor fi, oricât de mulţi :
”A ta familie să crească
şi tu de Domnul să asculţi !

Să umpli de-azi întreg pământul
Şi să-l supui, să-l stăpâneşti!”
Astfel vorbi Atotstăpânul
Către Adam din zări cereşti.

Cei doi, ca soţ şi ca soţie,
Erau de slavă-nvăluiţi.
Trăiau doar unul pentru altul
Cu Dumnezeu preafericiţi.

Ei au fost puşi ca să trăiască
Într-o grădină, în Eden,
Cu pomii cei plăcuti vederii,
Cu mii de flori purtând polen.

Era o slavă nepătrunsă
În Raiul dragostei dintâi.
Cei doi şopteau către Iehova :
”O, Doamne, nu pleca! Rămâi! …”

Se revărsau mai multe râuri
Din locul tainicei grădini
Dat omului ca să-l lucreze
Şi să-l păzească de străini.

Cei doi nu au păzit porunca
Mâncând din pomul interzis.
Şi Dumnezeu, Stăpânul vieţii,
i-a izgonit din Paradis.

L-a pedepsit întâi pe şarpe
Şi-a dat sentinţe celor doi.
Adam şi Eva plini de frică
Plângeau acum pustii şi goi.

Păcatul i-a lipsit de slavă,
De binecuvântări cereşti.
Dar Tatăl L-a trimis pe Fiul
Ca să te-ntrebe : ”- Unde eşti ?”

Şi până azi, în zarea largă,
Din Golgota spre cerul sfânt
Isus ne cheamă ca pe Toma
Cu toţi să-L credem pe cuvânt.

Să-l alungăm pe vechiul şarpe!
Isus pe cruce l-a învins.
Mormântu-i gol! E viu Mesia!
Şi giulgiul este neatins.

Primeşte astăzi Adevărul!
Să crezi în Domnul nu e greu
De îi vei spune ca şi Toma :
”O, Domnul Dumnezeul meu!”
**********


2001-12-04