FLUTURII


Un fluture zări o lampă
şi-i tot dădea viclean ocol.
Lumina însă nu se stinse
şi razele porneau în stol.

Deodată, însă, zeci de fluturi,
formând în jurul ei un nor,
ameninţau să stingă lampa,
că le alungă somnul lor.

Dar nimeni, vai!, nu pricepuse,
că lampa, ce ardea mereu,
era o călăuză-n noapte,
când vântul negru suflă greu.

Lumina-i veşnic necesară
dar are şi duşmani oricând,
cei ce-o tratează cu ocară
în timp ce Ea-i priveşte blând.

*
Aşa în lumea cea de tină,
vei fi şi tu înconjurat,
de mii de umbre de-ndoială,
ce te vor trage spre păcat.

Dar, frate, nu-ţi uita menirea
primită chiar de la Hristos,
fii tuturora o lumină,
umblând smerit şi credincios!

Lumina ta e-o mărturie
când binele îl făptuieşti
şi nu aştepţi nicio răsplată
de pe meleaguri pământeşti.

Isus în cer îţi dă cunună
dacă-L asculţi ca un străjer,
în ziua rea şi-n ziua bună
ca şi lumina cea din cer.