SOARELUI IUBIRII MELE

Tu, cedru falnic, sfânt jugastru,
Tu, Soare blând, Tu Prinţ divin,
mai luminos ca orice astru
şi mai frumos ca orice crin!

Mă-nalţ, din Valea de suspine,
cu-al rugii mele dor nestins,
plutind spre zările senine,
să Te-ntâlnesc în Necuprins.

Dar Tu, o, cât eşti de aproape!
Tu eşti în floarea de pe lunci,
în murmurul cel lin de ape
şi-n harul noilor porunci.

Tu eşti în picurii de rouă.
Tu eşti în holdele de grâu,
în orice bucurie nouă,
ce nu găseşte-n inimi frâu.

Tu eşti în zâmbetul de mamă
şi-n primul scâncet de copil.
Tu eşti în frunza de aramă,
ca şi în mugurul de-april.

Tu eşti cu fratele şi sora,
cu toţi acei ce-n lume plâng
şi îţi aşteaptă Aurora
cu-al fericirii Tale crâng.

O, Soare mai presus de stele
ce luminezi şi viaţa mea,
aprinde dorurile mele,
să ardă în iubirea Ta!

Prin harul Tău să pot aprinde
şi alte inimi pentru cer,
făcând din vorba Ta merinde
şi bază pentru caracter.