MUSTRAREA


- "Lecţia de multe zile,
tu n-o mai înveţi cu spor,
când priveşti pe geam, copile,
după jocul lui Azor!

Stai şi te gândeşti întruna,
cine ştie la ce vis,
până se iveşte luna,
însă lecţia n-ai scris!"

Tresărind cavalereşte,
ca şi frunza de gorun,
Ed se scoală şi primeşte
sfatul părintesc şi bun.

Înţelese băieţelul
vorba care i s-a spus,
dacă vrea s-atingă ţelul
ce în viaţă şi-a propus.

O, de câte ori asemeni
nu ne mustri, Doamne, iar
vrând astfel în noi să semeni
ascultare, zel şi har!

Fă atunci, primind mustrarea,
să ne pocăim mai mult
şi să-Ţi regăsim cărarea,
în al lumii vechi tumult.