ODĂ
O, Evă, mamă-a tuturor,
a mea şi-a celor ca şi mine,
tu scalzi în plâns mistuitor
şi azi durerile haine!
Din ziua-n care ai primit
străvechea şoaptă a minciunii,
prea mulţi prin veacuri te-au hulit,
deşi mai drepţi n-au fost nici unii.
Pierzând al ascultării scut
tu ne-ai adus sub grea robie.
Dar tot prin tine S-a născut
SĂMÂNŢA cea din veşnicie.
Noi singuri nu puteam nicicând
să ne schimbăm, spre viaţă, sorţii.
Isus, pe cruce, Mielul blând
a biruit puterea morţii.
Prin El, prin harul Lui divin,
noi jubilăm de fericire
căci şarpele de-otravă plin
e-nvins de-a Golgotei jertfire.
O, Evă, mamă-a tuturor,
te-ai stins privind spre zări senine.
Opreşte-ţi lacrima de dor:
Isus muri şi pentru tine!
Te bucură, deci, azi nespus
tu, mamă plină de durere,
căci vei primi de la Isus,
în Cer, eterna mângâiere!