DREPTUL DE ÎNTÂI- NĂSCUT

(După Geneza 25.31-42)

Obosit fiind de muncă
Şi mai mult nefericit,
Haina sa Esau şi-aruncă
Şi vorbeşte prea pripit:

„Iacov, dă-mi ceva mâncare!
Am o foame de lup mut...
La ce-mi foloseşte oare
Dreptul de întâi-născut?!...“

Iacov, deh, polivalentul,
Bucătar şi negustor,
A fructificat momentul
Răspunzând convingător:

„Vinde-mi dreptul tău frăţeşte
Şi o ciorbă eu ţi-oi da.“
Iar Esau se învoieşte
Foamea a-şi astâmpăra.

După ce-şi umplu stomacul
El pierdu un drept ceresc.
A căzut Esau, săracul,
Pradă omului firesc.

Profitând de slăbiciune
Iacov cel înşelător
El credea că toate-s bune
Într-un sigur viitor.

Toate Dumnezeu le ştie
Sus în Cer şi pe pământ.
Când lucrează cu tărie
El e drept, de trei ori sfânt.

„Târgul poate-a fost o joacă...“
Şi-o fi zis în gând Esau.
Totuşi, n-avea cum să-I placă
Domnului ce ei făceau.

Când dă binecuvântarea
Dumnezeu celor doi fii
El Şi-a amintit mâncarea
Cea vândută-ntre copii.

Unul îşi vânduse dreptul,
Ciorbă celălalt i-a dat.
Nu ştiu care-i înţeleptul
În tot ce s-a întâmplat...

Profitând atunci pe faţă
De-un flămând necredincios,
Iacov a plătit în viaţă
Un preţ lung şi dureros.

Iar Esau, agricultorul,
A cules ce-a semănat.
Mult a plâns, dar viitorul
I-a rămas tot neschimbat.

Orişicât un om ar plânge
Fără har, fără Isus,
Lumea lui îl va constrânge
Şi va fi-n final răpus.

Numai la sfârşit de cale,
Doar atunci se va vedea
Rodul opţiunii sale:
Locul unde-n veci va sta.

Ceru-i binecuvântarea
Dată celui credincios
Ce-a urmat mereu cărarea
Domnului Isus Cristos.

Iadul este despărţire
Veşnică de Dumnezeu
Pentru cei conduşi de fire
Ce s-au răzvrătit mereu.

Azi vedem ca-ntr-o balanţă
Târgul celor doi concret.
Şi simţim cu siguranţă
Că niciunul nu-i perfect.

Firea veche-i răzvrătirea
Lui Esau ce-a fost respins.
Iacov este şlefuirea
Dragostei ce l-a cuprins.

Primu-nseamnă tot dispreţul
Lumii noastre pentru har.
Celălalt arată preţul
Suferinţei din Calvar.

Doar Cristos ne lămureşte
Taina dintre cei doi fii.
Cel ce harul sfânt primeşte
Va ajunge-n veşnicii.

Cunoscând mai dinainte
Ce-au să facă amândoi,
Domnu-n sulul Cărţii Sfinte
Azi vorbeşte pentru noi:

„Israel e-o mare taină,
Eu pe Iacov l-am iubit.
Orice om care-l defaimă,
Va cădea pe drum rănit.”
*
Lupta lui Esau turbată
Va-nceta când Mielul sfânt
Va veni din Cer deodată
Cu-a Lui pace pe pământ.