MIELUŢUL
Un mieluţ pierdut de turmă,
behăia printre ciulini,
auzind venind în urmă
nişte paşi grei şi străini.
Ce să facă el, mieluţul ?
Unde să se-ascund-acum ?
Îşi vârâse, ca şi struţul,
capul dup-un pom din drum.
Când străinii îl văzură
se opriră-n dreptul lui,
bucuroşi peste măsură:
"Iat-un miel al nimănui!"
Şi aceia, dintr-odată,
îl luară-n turma lor,
ca pe-o pradă nesperată
nici de cel mai bun păstor.
*
Tu, copile, poţi fi mielul
cel pierdut pe culmi, prin văi,
dacă-ţi pierzi din suflet zelul
şi-asculţi sfatul celor răi.
Dacă tu laşi Adunarea
vei ajunge-un miel răpus
ce şi-a părăsit cărarea
blândului Păstor Isus.
De aceea stai în turmă
şi-ai să vezi cum Dumnezeu
orice mari primejdii curmă,
dacă Îl slujeşti mereu.
Vino pe păşunea verde
la izvorul Apei vii
şi atunci nu-ţi vei mai pierde
dorul tău de veşnicii.