ILUZIILE MELE
(scrisă pentru 2.08.1985)

Vă binecuvântez întruna
De dragul Celui Răstignit
Pe voi, iluzii dulci, candide,
Ce tinereţea mi-aţi hrănit!

Am învăţat prin voi că viaţa
Nu totdeauna e un rai.
Iar fericirea mult visată
Nu-i să primeşti, ci-i doar să dai.

Să dărui totul pentru altul
Ce-n urmă te va răstigni.
Acesta-i sensu-nalt al vieţii
Trăită cristic zi de zi.

Am tot cerşit bunăvoinţa
Şi înţelegerea, la fel.
Mi-am pregătit un suflet tandru
Şi-am urmărit al păcii ţel.

Dar culegeam dezamăgirea
Ca şi-n Eden primul Adam
Cât timp nesocoteam Iubirea
Cu-al neascultării mele blam.

Vă odihniţi de-acum nainte
Iluzii dragi într-un album.
Păşind spre Cer cu dor fierbinte
Eu nu-mi las crucea nicidecum.

Azi sper să vină relaxarea
În Ziua întâlnirilor
Când am s-aud din cer strigarea:
„Isus te-aşteaptă sus pe nor!”

Şi voi uita durerea vieţii
Dând altora alin de sus
Precum şi voi veţi fi uitate
Când voi fi-n Cer lângă Isus.