LUMEA ŞI PRUNCUL

Pe când febra vieţii creşte
Şi născutu-S-a Isus
Lumea de-astăzi Îl priveşte
Ca pe un ciudat intrus.

S-a învolburat Iudeea.
Chiar Irod s-a tulburat
C-a venit în vremea-aceea
Pruncul sfânt ca Împărat.

Lumea L-a uitat, ingrată,
Inventând pe Moş Crăciun
Care la a vieţii roată
Pentru mulţi pare mai bun.

Pruncul ne dă mântuire
Dar şi-o cruce de purtat.
Moşul are-nsufleţire
Şi nimic adevărat.

Pruncul ne dă-Mpărăţia
Prin necazuri şi dureri.
Dar la Moşul bucuria
E ca ziua cea de ieri.

A trecut cum trece viaţa.
Moşul nu mai e, s-a dus.
Noi în schimb vedea-vom Faţa
Sus în Cer a lui Isus.

Lumea în zadar va plânge
La venirea lui Isus
Pe când îngerii vor strânge
Pe acei ce L-au străpuns.