NU-MI PUN CREDINŢA LA VÂNZARE...

Nu-mi pun credinţa la vânzare
M-a transformat fundamental
În cea mai cruntă-nvolburare
M-ajută să ajung la mal.

Nu-i spun credinţei să mă lase
O vreme şi să vină iar
Ci-o vreau în cuget, suflet, oase
Şi în teren şi-n sanctuar.

Nu-mi pun credinţa la odihnă
Ci-o-nflăcărez să-mi poată da
Impuls spre Ţara de Lumină,
Să pot şi-n încercări cânta.

Am lepădat orice himeră
Când crezu-n mine a-ncolţit
De-atunci e-o altă atmosferă:
Sunt de Hristos nedespărţit.

Credinţa nu mi-e de vânzare
Fără de ea aş fi doar lut
Prin ea privesc dincol’ de zare
Şi cu speranţă sunt umplut.

M-aş prăbuşi-n subsolul rece
Făr’ al credinţei Legământ.
Când vine valul să mă-nnece
Îmi dă putere şi avânt.

Credinţă, mi-eşti comoară rară!
Mă-nvălui în lumini cereşti
Îmi dai doar stări de primăvară
Şi pretutindeni mă-nsoţeşti.

gc/1 Mai, 2011